O binecuvântare pentru persoanele care au nevoie de ajutor
Persoanele cu dizabilități, fie ele copii sau adulți, au nevoie de mai mult ajutor. Au nevoie de mai mult ajutor din partea familiei, din partea comunității, din partea autorităților. Dar de cele mai multe ori, cea mai sinceră, frumoasă și utilă formă de ajutor pe care o primesc vine din partea necuvântătoarelor. Beneficiile terapiei asistate de animale sunt numeroase, schimbările sunt vizibile pe beneficiari iar societatea are de câștigat de pe urma lor. Făcute ca la carte, cu un handler și un animal dresat – de cele mai multe ori un câine – această formă de terapie poate ajuta persoanele în nevoie să navigheze prin episoade marcate de tulburări emoționale, marginalizare socială, probleme de mobilitate.
Chiar dacă apropierea de orice animal poate ajuta, acest tip de terapie se face după un specific, are limitele ei atât pentru pacient cât și pentru animal, și este mereu o formă de terapie complementară care ajută în primul rând la îmbunătățirea calității vieții pacienților. Iată, concret, câteva dintre beneficii:
1. Interacțiunea cu un partener de joacă plin de empatie și lipsit de orice fel de prejudecată
Câinii sunt cel mai des folosiți ca animale de terapie. Natura lor blândă, capacitatea lor de percepție a sentimentelor umane le oferă beneficiarilor acestor proiecte ocazia de a se simți apreciați la fel ca orice alt individ, văzuți, iubiți sincer. Câinii au răbdare, nu au un plan al lor, nu urmăresc nimic. Ei doar petrec timp alături de handleri și de pacienți. Timp de calitate.
2. Interacțiunea cu un câine este mai consecventă decât cea cu un om
Terapia de orice fel ajută. Dar marele avantaj al terapiei asistate este cel de a beneficia de același nivel de implicare din partea animalului. Câinii nu sunt nervoși că și-au început ziua prost, nu au probleme personale, nu sunt presați de timp. Ei au răbdare și o plăcere adevărată de a petrece timp cu oricine.
3. Este mereu o experiență pozitivă
Acest lucru este foarte important pentru copiii care suferă de autism, de exemplu. În unele cazuri, situația lor nu permite familiei să adopte un câine (copilul ar trebui supravegheat constant în prezența lui, nu există resursele necesare pentru îngrijirea câinelui etc), spre deosebire de persoanele cu dizabilități care se pot baza pe animalul de companie. În cazul acestor copii, care beneficiază, totuși de pe urma interacțiunii cu un animal, acest tip de terapie asistată este porția optimă. Handlerul este și terapeut, iar copilul are parte de o ședință din care câștigă înzecit.
Autor: Gabriela Calistru
