Sunt aceste registre utile sau dăunătoare?
Un registru pentru urmărirea persoanelor condamnate pentru abuz de animale ar provoca mari daune oamenilor și animalelor nevinovate, în timp ce nu ar face practic nimic pentru a proteja animalele. Acest lucru va părea contra-intuitiv pentru mulți iubitori de animale și sper că vei fi dispus să lași deoparte ipotezele și să iei în considerare în mod deschis problemele.
Ia în considerare câteva capitole grave din trecutul nostru: Inchiziția, Hester Prynne, Procesele de vrăjitoare Salem, antisemitismul, McCarthyismul, Matthew Shepard, agresiunea.
Bărbații și femeile bine intenționați au un puternic impuls de a găsi, de a eticheta și de a opri oamenii care fac lucruri rele, un motiv principal pentru care avem legi și mijloace pentru a le pune în aplicare. Cu toate acestea, istoricul istoric relevă că, ori de câte ori o comunitate trece dincolo de aplicarea legii pentru a crea tribunale, registre sau procese civile, urmează ceva puțin sau deloc bun.
În schimb, oamenii nevinovați sunt adesea răniți profund, viețile sunt spulberate. Poate că dacă majoritatea oamenilor ar fi calmi, raționali, bine educați și pe deplin informați, registrele abuzatorilor ar putea să-și îndeplinească scopul propus – de a reduce daunele la animale. Dar, în realitate, prea mulți dintre noi suntem repezi să judecăm și dornici să condamnăm înainte să cunoaștem faptele și contextul sau să ne gândim la consecințe.
Trăim vremuri periculoase pentru animalele noastre. Faptele și adevărul sunt lipsite de sens în fața unei astfel de certitudini morale. Și o modalitate sigură de a arde acea gloată este cea mai simplă sugestie sau idee cum că cineva neglijează sau abuzează de animale. Împreună cu presupusul vinovat, mulțimea care urlă, cu o minte la fel de feroce, îi arde pe nevinovați.
Și aici se află problema: registrele abuzatorilor dau putere practic neînfrânată unui grup care deja deține și abuzează în mod regulat de toată puterea; și pot distruge orice persoană nevinovată sau animal. În acest moment nu vorbim despre agresori; vorbim despre oricare dintre noi cu animale iubite în grija noastră.
Mâine la ora 17:30; o bătaie la ușa ta; bărbați în uniformă cere să îți vadă animalele: a existat un apel anonim care susținea că abuzezi de animale. Poți lupta împotriva acuzațiilor. Veți fi arestat și acuzați de abuz / neglijare. Autoritățile trec prin casa ta făcând poze pentru dovezi și, desigur, pot pune în scenă orice vor. Ei vor lua în stăpânire animalele tale – „dovezile” – până la data instanței. După un an sau doi de lupte și cu numele tău târât prin noroi, dacă prin vreun miracol câștigi și dovedești că nu a existat niciodată vreun motiv pentru care să-ți inspecteze câinii, cu atât mai puțin să-i prindă, totuși vei fi dator la costurile fiecărei zile în care țineau animalele – o sumă pe care nu o poți ocoli incontestabil.
Acest scenariu sună ca dispariția unei conspirații paranoice într-o pălărie de tablă! Dar cu toții am văzut că se întâmplă acum, iar și iar. De ce? Un vecin se plânge; un binecredincios crede cu adevărat că animalele sunt abuzate; un fanatic al drepturilor animalelor consideră că oricine deține mai multe animale este un abuzator prin definiție; un adăpost local vrea să ia animalele și să le vândă pentru profit; un proiect de lege este în așteptare și avocații doresc un caz bun pentru mass-media; controlul animalelor vrea să discrediteze un adversar, vor să închidă un crescător – sau pur și simplu cred că nimeni nu ar trebui să dețină un animal de companie. Uneori astfel de acțiuni sunt un abuz conștient de putere, alteori neînțelegerea sau inerția societății. Există multe motive, dar adevărul inevitabil este că, oricât de nebunesc pare, acest lucru se întâmplă astăzi și cu o frecvență alarmantă.
S-ar putea să vă imaginați că un proces legal corespunzător va asigura că singurele persoane afectate de registre sunt cele cu adevărat vinovate. Există două probleme în acest sens: în primul rând, modul în care legile privind abuzurile sunt scrise în majoritatea țărilor, orașelor, practic fiecare proprietar de câine este vinovat din punct de vedere tehnic în fiecare zi și există un consens mic – un câine într-o ladă, un câine care nu se află într-o ladă, un câine hrănit prea puțin, un câine hrănit prea mult, un câine vaccinat prea mult, un câine vaccinat prea puțin – oricât de mult îți pasă de animalele de companie, îți promit că există cineva acolo care consideră că este abuz și poate face un caz legal puternic. În al doilea rând, pericolul principal al unui registru este modul în care este folosit ca o amenințare cu mult înainte de stabilirea vinovăției sau a inocenței.
Există puține cazuri de abuz de animale care ar putea fi prevenite de un registru al abuzatorilor: oricine dorește să dobândească un animal pentru a fi abuzat ca va putea face acest lucru. Din păcate, în această lume există oameni răi care violează și ucid, care bat și molestează copii, care abuzează de animale. Și cu toții vrem să oprim astfel de oameni. Dar un registru ar face vreo diferență semnificativă? Ar mai face ca abuzul de animale să fie diminuat? Ar exista vreo modalitate practică de a finanța, implementa și aplica un astfel de instrument?
Realitatea este că un astfel de instrument este practic inutil în protejarea animalelor, dar extrem de eficient pentru a permite unui grup de bătăuși, deja fără înțelegere, să îngrozească și să constrângă cetățenii nevinovați ori de câte ori doresc.
